Fiecare are o viata de pierdut.
Viitorul tau depinde de visele tale. In consecinta nu pierde timpul, du-te si te culca-te.
marți, 28 octombrie 2008
Citate celebre
Marquez: “Cainii sunt fideli sau slugarnici?”
Cainele simte omul bun. Pisicile pe cel tantalau.
Cainele simte omul bun. Pisicile pe cel tantalau.
Poezii
CINE SUNT EU? CARE-I LOCUL MEU ÎN COSMOS?
Nichita Stanescu
Fara mine nu se poate, dovada ca sunt.
Fara mine nu s-a putut;
dovada e ca m-am tras din mine însumi
adica din acel mine care-a fost.
Eu sunt cel care nu se poate fara de el.
Eu sunt cel care nu s-a putut fara de el.
Eu sunt cel care a dat marturie
pentru existenta lui Dumnezeu.
Eu sunt cel care am dat marturie
de nonexistenta lui Dumnezeu,
pentru ca eu l-am facut pe Dumnezeu vizibil.
Eu sunt facut de Dumnezeu, pentru ca
eu l-am facut pe Dumnezeu.
Eu nu sunt nici bun nici rau
ci sunt, pur si simplu.
Eu sunt cuvîntul "sunt"
Eu sunt urechea care aude cuvîntul "sunt"
Eu sunt spiritul care întelege cuvîntul "sunt"
Eu sunt trupul absurd al lui "sunt"
si literele lui.
Eu sunt locul în care exista "sunt"
si patul lui, în care doarme.
SHAKESPEARE
Marin Sorescu
Shakespeare a creat lumea în sapte zile.
În prima zi a facut cerul, muntii si prapastiile sufletesti.
În ziua a doua a facut râurile, marile, oceanele
Si celelalte sentimente
Si le-a dat lui Hamlet, lui Iulius Caesar, lui Antoniu, Cleopatrei si Ofeliei,
Lui Othello si altora,
Sa le stapâneasca, ei si urmasii lor,
În vecii vecilor.
În ziua a treia a strâns toti oamenii
Si i-a învatat gusturile:
Gustul fericirii, al iubirii, al deznadejdii,
Gustul geloziei, al gloriei si asa mai departe,
Pâna s-au terminat toate gusturile.
Atunci au sosit si niste indivizi care întârziasera.
Creatorul i-a mângâiat pe cap cu compatimire,
Si le-a spus ca nu trebuie decât sa se faca
Critici literari
Si sa-i conteste opera.
Ziua a patra si a cincea le-a rezervat râsului.
A dat drumul clovnilor
Sa faca tumbe,
Si i-a lasat pe regi, pe împarati
Si pe alti nefericiti sa se distreze.
În ziua a sasea a rezolvat unele probleme administrative:
A pus la cale o furtuna,
Si l-a învatat pe regele Lear
Cum trebuie sa poarte coroana de paie.
Mai ramasesera câteva deseuri de la facerea lumii
Si l-a creat pe Richard al III-lea.
În ziua a saptea s-a uitat daca mai are ceva de facut.
Directorii de teatru si umplusera pamântul cu afise,
Si Shakespeare s-a gândit ca dupa atâta truda
Ar merita sa vada si el un spectacol.
Dar mai întâi, fiindca era peste masura de istovit,
S-a dus sa moara putin.
ADAM
Marin Sorescu
Cu toate ca se afla în rai,
Adam se plimba pe alei preocupat si trist
Pentru ca nu stia ce-i mai lipseste.
Atunci Dumnezeu a confectionat-o pe Eva
Dintr-o coasta a lui Adam.
Si primului om atât de mult i-a placut aceasta minune,
Încât chiar în clipa aceea
Si-a pipait coasta imediat urmatoare,
Simtindu-si degetele frumos fulgerate
De niste sâni tari si coapse dulci
Ca de contururi de note muzicale.
O noua Eva rasarise în fata lui.
Tocmai îsi scosese oglinjoara
Si se ruja pe buze.
„Asta a viata!“ a oftat Adam
Si-a mai creat înca una.
Si tot asa, de câte ori Eva oficiala
Se întoarce cu spatele,
Sau pleca la piata dupa aur, smirna si tamâie,
Adam scotea la lumina o noua cadâna
Din haremul lui intercostal.
Dumnezeu a observat
Aceasta creatie desantata a lui Adam.
L-a chemat la el, 1-a sictirit dumnezeieste,
Si 1-a izgonit din rai
Pentru suprarealism.
AM VRUT SA MA SCHIMB
Marin Sorescu
Am vrut sa ma schimb pe unul mai bun,
L-am cautat cu lumânarea,Înalt ca bradul, curat ca floarea,
Si care noaptea sa doarma tun.
Ce, cu mândrie, sa-si zica: unul
Ca mine-n lume nu mai exista.
Frumos, cu educatie ateista,
Poti sa îl cauti sa tragi cu tunul.
Ce bine! Ce bine! Ce bine!
Si, pe de alta parte, vai ce pacat!
Nimeni n-a vrut sa se dea pe mine
Si de-aceea am ramas neschimbat.
Nichita Stanescu
Fara mine nu se poate, dovada ca sunt.
Fara mine nu s-a putut;
dovada e ca m-am tras din mine însumi
adica din acel mine care-a fost.
Eu sunt cel care nu se poate fara de el.
Eu sunt cel care nu s-a putut fara de el.
Eu sunt cel care a dat marturie
pentru existenta lui Dumnezeu.
Eu sunt cel care am dat marturie
de nonexistenta lui Dumnezeu,
pentru ca eu l-am facut pe Dumnezeu vizibil.
Eu sunt facut de Dumnezeu, pentru ca
eu l-am facut pe Dumnezeu.
Eu nu sunt nici bun nici rau
ci sunt, pur si simplu.
Eu sunt cuvîntul "sunt"
Eu sunt urechea care aude cuvîntul "sunt"
Eu sunt spiritul care întelege cuvîntul "sunt"
Eu sunt trupul absurd al lui "sunt"
si literele lui.
Eu sunt locul în care exista "sunt"
si patul lui, în care doarme.
SHAKESPEARE
Marin Sorescu
Shakespeare a creat lumea în sapte zile.
În prima zi a facut cerul, muntii si prapastiile sufletesti.
În ziua a doua a facut râurile, marile, oceanele
Si celelalte sentimente
Si le-a dat lui Hamlet, lui Iulius Caesar, lui Antoniu, Cleopatrei si Ofeliei,
Lui Othello si altora,
Sa le stapâneasca, ei si urmasii lor,
În vecii vecilor.
În ziua a treia a strâns toti oamenii
Si i-a învatat gusturile:
Gustul fericirii, al iubirii, al deznadejdii,
Gustul geloziei, al gloriei si asa mai departe,
Pâna s-au terminat toate gusturile.
Atunci au sosit si niste indivizi care întârziasera.
Creatorul i-a mângâiat pe cap cu compatimire,
Si le-a spus ca nu trebuie decât sa se faca
Critici literari
Si sa-i conteste opera.
Ziua a patra si a cincea le-a rezervat râsului.
A dat drumul clovnilor
Sa faca tumbe,
Si i-a lasat pe regi, pe împarati
Si pe alti nefericiti sa se distreze.
În ziua a sasea a rezolvat unele probleme administrative:
A pus la cale o furtuna,
Si l-a învatat pe regele Lear
Cum trebuie sa poarte coroana de paie.
Mai ramasesera câteva deseuri de la facerea lumii
Si l-a creat pe Richard al III-lea.
În ziua a saptea s-a uitat daca mai are ceva de facut.
Directorii de teatru si umplusera pamântul cu afise,
Si Shakespeare s-a gândit ca dupa atâta truda
Ar merita sa vada si el un spectacol.
Dar mai întâi, fiindca era peste masura de istovit,
S-a dus sa moara putin.
ADAM
Marin Sorescu
Cu toate ca se afla în rai,
Adam se plimba pe alei preocupat si trist
Pentru ca nu stia ce-i mai lipseste.
Atunci Dumnezeu a confectionat-o pe Eva
Dintr-o coasta a lui Adam.
Si primului om atât de mult i-a placut aceasta minune,
Încât chiar în clipa aceea
Si-a pipait coasta imediat urmatoare,
Simtindu-si degetele frumos fulgerate
De niste sâni tari si coapse dulci
Ca de contururi de note muzicale.
O noua Eva rasarise în fata lui.
Tocmai îsi scosese oglinjoara
Si se ruja pe buze.
„Asta a viata!“ a oftat Adam
Si-a mai creat înca una.
Si tot asa, de câte ori Eva oficiala
Se întoarce cu spatele,
Sau pleca la piata dupa aur, smirna si tamâie,
Adam scotea la lumina o noua cadâna
Din haremul lui intercostal.
Dumnezeu a observat
Aceasta creatie desantata a lui Adam.
L-a chemat la el, 1-a sictirit dumnezeieste,
Si 1-a izgonit din rai
Pentru suprarealism.
AM VRUT SA MA SCHIMB
Marin Sorescu
Am vrut sa ma schimb pe unul mai bun,
L-am cautat cu lumânarea,Înalt ca bradul, curat ca floarea,
Si care noaptea sa doarma tun.
Ce, cu mândrie, sa-si zica: unul
Ca mine-n lume nu mai exista.
Frumos, cu educatie ateista,
Poti sa îl cauti sa tragi cu tunul.
Ce bine! Ce bine! Ce bine!
Si, pe de alta parte, vai ce pacat!
Nimeni n-a vrut sa se dea pe mine
Si de-aceea am ramas neschimbat.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)